Reformă
De când Platon, pe poetul
Alunga cu ură, din Cetatea lui
Oamenii ce văd Morala
Au rămas ai nimănui
Că păgânii cu furie
Sunt mai aprigi ca oricând
Rup din noi și rup din glie
Din pământ...
Sub o falsă-nfăţișare,
Cu un zâmbet deghizat,
Rup al nostru scump tezaur
Rup din oameni, rup din aur!
Oameni grei, dar goi înuntru’ Falși, cu zâmbet deghizat Calcă Legile în ţară Ne scot ţara la mezat!
Cei plecaţi, se uită-n urmă Cu oroare, insultaţi Încă îşi doresc schimbare.. Plini de lacrimi... revoltaţi...
Se deșteaptă, cu încetul, Printre lumile bastarde Filosoful și poetul: Ţara arde!
Noua Dreaptă e în ţară! Europa se Îndreaptă Vrei „o ţară ca afară?” Vino-n Noua Dreaptă!