Reforma

Reformă
 
 De când Platon, pe poetul
 Alunga cu ură, din Cetatea lui
 Oamenii ce văd Morala
 Au rămas ai nimănui
 

Că păgânii cu furie
 Sunt mai aprigi ca oricând
 Rup din noi și rup din glie
 Din pământ...
 

Sub o falsă-nfăţișare,
 Cu un zâmbet deghizat,
 Rup al nostru scump tezaur
 Rup din oameni, rup din aur!
 

Oameni grei, dar goi înuntru’
 Falși, cu zâmbet deghizat
 Calcă Legile în ţară
 Ne scot ţara la mezat!

Cei plecaţi, se uită-n urmă
 Cu oroare, insultaţi
 Încă îşi doresc schimbare..
 Plini de lacrimi... revoltaţi...

Se deșteaptă, cu încetul,
 Printre lumile bastarde
 Filosoful și poetul:
 Ţara arde!

Noua Dreaptă e în ţară!
 Europa se Îndreaptă
 Vrei „o ţară ca afară?”
 Vino-n Noua Dreaptă!